Uneori, o idee simplă se dovedește mai puternică decât zeci de concepte complexe — așa a apărut jocul Simon în anii ’70, lăsând o amprentă importantă în istoria divertismentului electronic. Patru butoane colorate, semnale luminoase și sunete asemănătoare unor note muzicale — toate acestea compuneau un joc de memorie simplu, dar surprinzător de captivant. În spatele acestui minimalism se afla o idee inginerească ingenioasă, născută la intersecția dintre jocuri video, experimente sonore și dorința de a crea ceva cu adevărat nou.
Istoria jocului
Ideea jocului Simon a fost concepută de Ralph Baer și Howard Morrison — doi ingineri strâns legați de dezvoltarea primelor jocuri video. Baer era deja cunoscut ca „părintele jocurilor video” datorită creării consolei Magnavox Odyssey — prima consolă de jocuri destinată utilizării acasă. Inspirația pentru Simon a venit dintr-un joc arcade de la Atari numit Touch Me, în care jucătorul trebuia să rețină semnale sonore și luminoase.
Totuși, potrivit lui Baer, Touch Me era stângaci și nereușit. El și Morrison au decis să îmbunătățească conceptul: să optimizeze sunetul, să facă controlul mai intuitiv și designul mai atractiv. Împreună cu programatorul Lenny Cope au creat un dispozitiv capabil să redea secvențe de lumini și sunete pe care jucătorul trebuia să le repete. În 1978, jocul lor a fost lansat de compania Milton Bradley — unul dintre cei mai mari producători de jocuri de masă și electronice din SUA.
Simon a devenit imediat un succes. În 1978, jocul a fost prezentat la Târgul Internațional de Electronice pentru Consumatori din Chicago și a atras rapid atenția. Demonstrația a stârnit interesul jurnaliștilor, comercianților și vizitatorilor, ceea ce a făcut ca produsul să ajungă repede pe rafturile magazinelor.
Dispozitivul cu patru butoane — verde, roșu, albastru și galben — reda note muzicale clare într-o anumită ordine. Jucătorul trebuia să repete secvența, care devenea tot mai lungă cu fiecare rundă. Combinația dintre lumină și sunet crea un efect captivant și încuraja dorința de a-și îmbunătăți performanța.
Simon a câștigat rapid popularitate în SUA și în alte țări. La începutul anilor ’80, era deja produs și distribuit în Marea Britanie, Canada și Germania, iar marca a continuat să se dezvolte: au apărut versiuni precum Simon 2, Pocket Simon, Simon Stix și, mai târziu, remake-uri electronice și aplicații mobile. Fiecare versiune nouă încerca să păstreze spiritul original, adăugând în același timp moduri de joc noi, dimensiuni mai compacte sau efecte vizuale. Simon nu a fost doar o jucărie, ci un simbol al epocii — un exemplu de cum o idee simplă poate atinge statutul de cult.
Lucruri interesante
- Fiecare dintre cele patru butoane ale jocului Simon era însoțit de un sunet unic, bazat pe tonuri muzicale — do, mi, sol și si —, ceea ce făcea jocul nu doar atractiv vizual, ci și ușor de recunoscut după sunet, adăugând un element de ritm și melodie.
- Carcasa originală a jocului a fost inspirată de forma unei tobe: un corp rotund cu patru segmente care întărea legătura dintre sunet și acțiune.
- Primul lot de jocuri Simon a fost vândut cu 24,95 dolari — echivalentul a aproximativ 120 de dolari în prezent, ajustat la inflație — și, chiar și la acest preț, cererea a fost atât de mare încât jocul s-a epuizat rapid din magazine.
- Jocul Simon a fost utilizat și în afara sferei de divertisment: a fost folosit activ în diverse studii cognitive, inclusiv pentru cercetarea memoriei pe termen scurt și a capacității de concentrare, datorită structurii clare și gradate a sarcinilor.
- Numele Simon face referire la jocul pentru copii „Simon says”, în care participanții trebuie să urmeze doar comenzile care încep cu expresia „Simon zice” — o trimitere care subliniază mecanica jocului: observație atentă și execuție precisă.
- În 1999, jocul Simon a fost inclus în National Toy Hall of Fame din SUA ca una dintre cele mai importante și influente invenții din istoria industriei de divertisment.
Simon a fost unul dintre primele jocuri care au combinat cu succes sunetul, lumina și memoria, deschizând drumul unei noi generații de jucării interactive. Jocul a inspirat numeroase clone, imitații și a influențat zeci de dezvoltatori. Astăzi este considerat un clasic, iar versiunile originale din 1978 sunt obiecte de colecție valoroase.