Ludo este un joc de societate bine cunoscut, jucat de două sau patru persoane, folosind pioni colorați și un zar. Jocul este deosebit de popular în India, Europa și America de Sud. Există mai multe variante și numeroase denumiri, unele dintre ele înregistrate ca mărci comerciale — în special de către companii europene.
Istoria jocului
În latină, cuvântul ludo înseamnă „mă joc”, însă acest nume a apărut mult după inventarea jocului — după ce acesta se răspândise din Asia de Sud în Europa. Originea istorică a jocului Ludo este în India, unde era jucat încă din secolul al VI-lea d.Hr. — deși la acea vreme fără utilizarea zarurilor.
Versiunea finală a jocului, în care jucătorii aruncă zarul pe rând, a fost brevetată în Anglia în anul 1896 de către Alfred Collier și a fost lansată pe piață sub numele Royal Ludo, evidențiind astfel statutul său de joc de societate „regal”.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, acest joc de societate era foarte popular printre marinarii din marina britanică. După câteva modificări ale regulilor, a primit un nou nume în limba engleză — Uckers. În Suedia, o variantă a devenit cunoscută sub numele de Fia (numele complet: Fia med knuff, care înseamnă „Fia cu împingere”), iar în Elveția este cunoscut ca Eile mit Weile, ceea ce se traduce literal prin „Grăbește-te încet”.
Există și alte variante: cea maghiară — Ki nevet a végén („Cine râde la urmă?”), cea germană — Mensch ärgere Dich nicht („Omule, nu te enerva”) și cea franceză — Jeu des petits chevaux („Jocul cailor mici”). În Spania, versiunea adaptată este cunoscută ca parchís, iar în Columbia ca parques. Aceste variante pot diferi prin designul tablei, numărul pionilor și regulile specifice.
În multe țări, jocul este însoțit de tradiții locale — de la glume și urări de noroc până la reguli regionale complexe, cum ar fi obligativitatea de a elimina pionul adversarului dacă ajungi pe același pătrat.
Esența jocului rămâne aceeași — se schimbă doar numele și detaliile mecanice. Deși are origini indiene, adaptările occidentale au modificat semnificativ mecanica și aspectul jocului, îndepărtându-se de forma originală a jocului pachisi — un joc de societate tradițional jucat în India timp de secole.
În plus, Ludo s-a răspândit nu doar în Vest, ci și în Est. De exemplu, este foarte popular în Vietnam, unde este cunoscut sub numele Cờ cá ngựa („Jocul căluților de mare”), iar în cultura chineză există un joc similar numit 飞行棋 („Șah zburător”), în care pionii se deplasează pe o tablă în formă de cruce și pot „zbura” prin căsuțe speciale.
Curiozități
- Ludo își are originile în jocul indian străvechi pachisi, care are o istorie de peste 1.500 de ani. Era jucat încă din vremea Imperiului Gupta, în jurul secolului al VI-lea. Dovada popularității sale sunt tablele de piatră sculptate care există și astăzi pe terasele fortului Agra din India.
- În versiunea originală, în loc de zaruri se foloseau scoici cauri sau bețișoare speciale aruncate pe pământ. Numărul fețelor întoarse în sus determina numărul de pași.
- Împăratul Akbar I cel Mare (secolul al XVI-lea, dinastia Mogulilor) iubea atât de mult pachisi încât îl juca pe o tablă uriașă din piatră cu pioni vii — servitori care se deplasau în locul pieselor.
- În unele școli din India și Nigeria, Ludo se află pe lista jocurilor recomandate pentru pauze.
- În anumite școli din Bangladesh și Pakistan, jocul a fost temporar interzis pentru că elevii se certau din cauza lui sau chiuleau de la ore ca să se joace.
Este suficient să joci o singură dată — și vei înțelege: Ludo unește, distrează și oferă emoție autentică, bucurie și gustul victoriei!