Bridge-ul este un joc de cărți intelectual, cu o istorie bogată și recunoaștere la nivel mondial. Numele complet este bridge contractual, însă în limbajul cotidian s-a impus de multă vreme forma mai scurtă – bridge. În spatele acestui nume se ascunde un sistem complex de strategii, calcule și joc în echipă. Bridge-ul a devenit mai mult decât un joc popular – o pasiune cultă pentru iubitorii de logică și gândire strategică.
Astăzi, bridge-ul este o disciplină sportivă recunoscută la nivel internațional, cu reguli clare, un sistem oficial de clasament, campionate prestigioase și mii de cluburi reunite în federații naționale și mondiale.
Istoria jocului
Istoria bridge-ului începe cu whist – un joc de cărți răspândit în Anglia secolului al XVIII-lea. Whist-ul este considerat baza bridge-ului: deși avea reguli simple, implica deja lupta pentru levate și elemente incipiente de cooperare între parteneri – care aveau să devină esențiale în noul joc. Treptat, whist-ul s-a complicat. Au apărut variante noi – mai întâi cu elemente de licitație și alegere a atuului, apoi cu un sistem de anunțuri mai elaborat.
Una dintre formele de tranziție importante a fost jocul biritch (menționat în presa britanică și sub numele Russian Whist). Numele vine din faptul că jocul a ajuns în Anglia din Balcani și Riviera Franceză, unde era popular printre vorbitorii de rusă. În plus, cuvântul biritch provine probabil din slavona veche „birich” – crainic (cel care anunța public ordinele), simbolic legat de sistemul de anunțuri din joc.
Numele biritch a apărut pentru prima dată în presă în anul 1886, în revista britanică The Field. Jocul includea deja mecanisme de licitație, alegerea atuului și asumarea unor angajamente privind levatele – noutăți care îl deosebeau de whist-ul clasic și au devenit fundamentul elementelor de bază ale bridge-ului modern.
Următorul pas important a fost apariția „bridge-ului de licitație” la începutul secolului XX. În această variantă, licitația se făcea pe rând, iar jucătorii trebuiau pentru prima dată să declare un contract de îndeplinit. Această versiune a păstrat mecanica whist-ului, dar a adăugat noi elemente de strategie și comunicare între parteneri.
Punctul de cotitură decisiv a fost în 1925, când omul de afaceri american și pasionat de jocuri de cărți Harold Stirling Vanderbilt a propus un nou sistem de reguli în timpul unei călătorii maritime. El a restructurat jocul: a introdus conceptul de contract, a separat jocurile complete de cele parțiale și a implementat un nou sistem de punctaj. Așa a luat naștere bridge-ul contractual – forma modernă a jocului, care a devenit mai întâi populară în SUA și apoi a câștigat recunoaștere internațională.
Ascensiune și recunoaștere oficială
La începutul anilor 1930, bridge-ul era deja una dintre cele mai populare activități intelectuale din Statele Unite. În 1937 a fost fondată Liga Americană de Bridge Contractual (ACBL), care reglementează și astăzi competițiile, formează jucători și publică clasamente. În Europa, bridge-ul câștiga și el teren: cluburi și turnee apăreau în Franța, Regatul Unit, Țările de Jos și alte state.
În 1958 a fost înființată Federația Mondială de Bridge (WBF), care a reunit federațiile naționale din zeci de țări. De atunci, bridge-ul are statutul de sport internațional organizat, cu propriul calendar competițional, standarde de arbitraj și sistem de titluri.
Bridge-ul în URSS și în spațiul post-sovietic
În ciuda reputației de „distracție burgheză”, bridge-ul s-a impus și în Uniunea Sovietică – mai ales în rândul inginerilor, cercetătorilor și studenților. În anii 1960–1980, se juca în universități, cămine, institute de cercetare și cluburi de pasionați. Deși nu avea statut oficial, jocul rămânea popular: în reviste apăreau analize de partide, iar interesul era menținut prin întâlniri regulate și turnee de club.
După destrămarea URSS, bridge-ul a rămas o activitate intelectuală, mai ales în marile orașe, și continuă să se dezvolte în cadrul federațiilor naționale ale țărilor din CSI.
Curiozități
- În 1929 a fost fondată revista The Bridge World – prima publicație profesională dedicată integral bridge-ului contractual. Fondatorul său, Ely Culbertson, a jucat un rol-cheie în popularizarea jocului.
- Din 1995, bridge-ul este recunoscut oficial ca sport de către Comitetul Olimpic Internațional (IOC) – fiind singurul joc de cărți cu acest statut.
- În 2002, bridge-ul a fost inclus în programul Jocurilor Mondiale ale Minții (WMSG) de la Londra, alături de șah și go – simboluri ale gândirii strategice.
- Warren Buffett și Bill Gates sunt fani declarați ai bridge-ului. Joacă regulat împreună și sunt convinși că jocul dezvoltă memoria, gândirea strategică și colaborarea în echipă.
- În bridge există 635 013 559 600 de combinații posibile de distribuire a cărților. Acest lucru face ca fiecare mână să fie cu adevărat unică.
Bridge-ul nu este doar un joc de cărți, ci o pasiune intelectuală cu o istorie bogată, care traversează epoci, țări și culturi. A evoluat de la o distracție aristocratică la un sport internațional al minții. Datorită profunzimii, istoriei și bogăției sale strategice, bridge-ul continuă să unească generații de jucători din întreaga lume – la masa de joc și dincolo de ea.
Astăzi poți juca bridge online gratuit – oricând și din orice colț al lumii. Încearcă – s-ar putea să devină jocul tău preferat!