Table — este unul dintre cele mai vechi jocuri de societate din lume, având o istorie care se întinde pe parcursul a câteva milenii. El combină într-un mod remarcabil simplitatea regulilor cu profunzimea posibilităților strategice, ceea ce i-a permis să supraviețuiască de-a lungul secolelor și să devină popular în numeroase țări. Table se deosebește de alte jocuri logice printr-un echilibru rar între hazardul determinat de aruncarea zarurilor și măiestria jucătorului, care presupune calcul și gândire tactică. Datorită acestui fapt, jocul a ocupat un loc special în cultura multor popoare — de la curțile regale persane până la cafenelele moderne — și este pe bună dreptate considerat una dintre cele mai rafinate și intelectuale forme de divertisment.
Istoria jocului Table
Originile cele mai vechi ale jocului
Datele arheologice arată că strămoșii jocului Table existau deja în antichitate. În Iran (vechea Persie) au fost descoperite seturi de joc cu o vechime de aproximativ cinci mii de ani — table cu adâncituri și zaruri — aparținând culturii arheologice Jiroft. Unul dintre posibilele prototipuri ale jocului este Royal Game of Ur (Jocul Regal din Ur), răspândit în Mesopotamia în jurul anului 2600 î.Hr. Asemenea jocului Table, acesta era o competiție care combina norocul cu abilitatea, folosind piese și zaruri.
Sursele scrise din Antichitate menționează jocul roman Latrunculi, o competiție strategică cu piese, precum și jocul bizantin ulterior Tabula, care avea un tablou cu 24 de puncte și 15 piese pentru fiecare jucător. Încă de atunci, scopul jocului Tabula era să deplasezi cât mai rapid propriile piese pe tablă și să le scoți înaintea adversarului — un principiu foarte apropiat de cel al jocului Table modern.
Legenda persană despre crearea jocului Table
Jocul cel mai apropiat de forma modernă a jocului Table a apărut în Persia în timpul Imperiului Sasanid (secolele III–VI d.Hr.). Numele persan al jocului — Nard (نرد) — este o prescurtare a lui Nardshir, care înseamnă «jocul curajosului Ardashir». Potrivit legendei, jocul a fost inventat de vizirul Buzurgmehr (بزرگمهر) la curtea regelui Khosrow I Anushirvan (خسرو انوشیروان). Se spune că Buzurgmehr a creat noul joc ca răspuns la șahul indian, pentru a demonstra superioritatea intelectuală a Persiei.
În poemul epic «Shahnameh» (شاهنامه) al poetului persan Ferdowsi (فردوسی), această legendă este relatată într-un mod viu, asociind apariția jocului cu numele vizirului înțelept. Deși nu există dovezi istorice privind un autor concret, legenda indică originea persană a jocului Table și importanța sa la curțile regale persane.
Răspândirea jocului în Orient și apariția variantelor lungi și scurte ale jocului Table
Din Persia, jocul Table s-a răspândit pe scară largă în Orientul Mijlociu, Asia Centrală și mai departe. Deja în secolele VII–VIII, este menționat în surse arabe sub numele de «taht-e-nard». Prin influența arabă, care a ajuns până în Sicilia, jocul s-a extins în Africa de Nord și pe Peninsula Iberică: se crede că a ajuns pentru prima dată în Europa în secolul X, sub numele Tables (— «table»).
Jocul era cunoscut și în China: cronicile istorice menționează shuang-lu (雙陸) — un joc asemănător cu Table, care, potrivit tradiției, a fost inventat în India de Vest și adus în China în timpul dinastiei Wei (220–265 d.Hr.). În secolele V–VI, shuang-lu s-a răspândit larg și a devenit o formă populară de divertisment. În Japonia, un joc similar, numit sugoroku (双六), a devenit atât de popular încât împărăteasa Jitō (持統天皇) a emis în anul 689 un decret de interzicere a acestuia, din cauza implicării excesive a populației în jocurile de noroc. Aceste fapte arată că, deja în Evul Mediu, jocul Table avea numeroase variante și denumiri locale.
Jocul Table în Europa medievală
În Europa, jocuri asemănătoare cu Table erau cunoscute sub numele Tables. Prima mențiune scrisă a jocului apare într-un manuscris anglo-saxon din anul 1025 (Codex Exoniensis), unde se precizează: «Doi oameni se așază să joace Tables...». În secolul XI, jocuri similare au apărut în Franța sub numele Trictrac și au devenit rapid populare printre aristocrați și amatorii de jocuri de noroc.
Regele Franței Ludovic IX cel Sfânt (Louis IX) a emis în anul 1254 un decret prin care le interzicea curtenilor săi să joace jocuri de noroc, inclusiv Tables. În ciuda interdicțiilor, jocul a continuat să se răspândească: în Germania, primele mențiuni datează din secolul XII, iar în Islanda din secolul XIII. În Spania, regele Alfonso X cel Înțelept (Alfonso X de Castilla) a dedicat în 1283 un capitol din celebra sa lucrare «Libro de los Juegos» (Cartea jocurilor) jocului Tables (Todas Tablas), descriindu-i detaliat regulile.
Până în secolul XVI, jocurile de noroc cu zaruri deveniseră parte integrantă a vieții cotidiene în toată Europa. Totuși, nu existau reguli uniforme: fiecare țară și fiecare regiune avea propriile variante. În Franța se juca Trictrac, în Italia Tavole Reale, în Spania Tablas Reales, iar în Germania Puff. În Anglia, denumirea generală Tables s-a păstrat mult timp, iar abia la începutul secolului XVII a apărut cuvântul «Backgammon». Etimologia numelui nu este pe deplin clară: potrivit unei teorii, derivă din cuvintele engleze vechi back («înapoi») și gamen («joc»), reflectând ideea «întoarcerii pieselor acasă»; potrivit altei teorii, provine din cuvintele galeze bach («mic») și cammaun («luptă»). În orice caz, termenul a fost adoptat pentru a desemna varianta «scurtă» a jocului Table, în care piesele puteau fi eliminate.
Apariția variantelor lungi și scurte ale jocului Table
În Rusia medievală și în țările vecine, jocul era cunoscut sub numele persan Nard. Prin Caucaz și Asia Centrală, Table a ajuns în Georgia (unde, începând cu secolul XVII, era numit nardii), apoi la calmuci și alte popoare de pe Volga și din Siberia. În Rusia și în alte țări ale fostei URSS, Table a devenit foarte popular în secolul XX, transformându-se într-un joc tradițional de societate, deosebit de apreciat în curțile orașelor și în stațiunile de odihnă. În timp, s-au conturat două versiuni principale ale regulilor: Table lung și Table scurt.
Table lung este varianta mai veche, apropiată de jocul persan antic Nard. În Table lung, toate piesele încep jocul dintr-o singură poziție («capul») și se deplasează în aceeași direcție pentru ambii jucători; piesele capturate nu sunt eliminate — o casă ocupată de o piesă devine inaccesibilă pentru adversar. Această variantă este populară în Orient și în țările post-sovietice și este adesea considerată forma clasică a jocului Table.
Table scurt, în schimb, este varianta occidentală, în care aranjamentul inițial al pieselor este distribuit pe tablă, mișcările jucătorilor sunt opuse, iar piesele pot fi «capturate» și plasate pe bară (bara centrală a tablei). Table scurt s-a răspândit pe scară largă în Europa începând cu secolul XVI, iar până în secolele XVII–XVIII era cunoscut și în America. Cele două variante au aceeași bază, dar accentuează aspecte tactice diferite și s-au dezvoltat paralel de-a lungul istoriei.
Dezvoltarea jocului în epoca modernă
În secolul XVII, jocul englez Tables a suferit modificări și s-a transformat practic în Table scurt. Termenul «Backgammon» a fost menționat pentru prima dată în 1635. Jucătorii englezi distingeau noua variantă de cea veche, cunoscută sub numele Irish (Table irlandez), considerată mai serioasă, dar în timp Table scurt a înlocuit complet predecesoarele. În 1743, la Londra, a fost publicat primul tratat detaliat care descria regulile și strategiile — «A Short Treatise on the Game of Back-Gammon» de Edmond Hoyle (1753, «Tratat scurt despre jocul de Table») — care a stabilit regulile de bază ale Table-ului scurt din acea perioadă. Interesant este că, în secolul al XVIII-lea, jocul a devenit popular chiar și printre clerici, în ciuda condamnării jocurilor de noroc de către biserică.
Până în secolul al XIX-lea, regulile Table-ului scurt au căpătat aproape complet forma modernă. La mijlocul secolului, bara (bara centrală) pentru piesele capturate era deja utilizată pe scară largă, iar victoria într-o partidă putea valora unu, două sau trei puncte: victorie simplă — când jucătorul își scoate toate piesele primul; gammon — victorie dublă, dacă învingătorul își scoate toate piesele, iar adversarul nu scoate niciuna; și backgammon — victorie triplă, când învingătorul își scoate toate piesele, adversarul nu scoate niciuna și cel puțin o piesă rămâne pe bară sau în casa învingătorului. Acest sistem de punctaj a devenit baza regulilor moderne ale Table-ului scurt.
Schimbările recente — cubul de dublare și renașterea interesului
Cea mai mare inovație a secolului XX a fost apariția cubului de dublare. În anii 1920, în cluburile de jocuri din New York, a fost inventat un Doubling Cube special, cu fețe marcate cu 2, 4, 8, 16, 32 și 64, care permitea creșterea mizelor în timpul partidei. Acest cub a făcut jocul mai complex, adăugând un element de evaluare a riscului: acum jucătorul trebuia nu doar să mute piesele cu măiestrie, ci și să știe când este momentul potrivit pentru a propune dublarea mizei, în funcție de probabilitatea de câștig.
Odată cu introducerea cubului de dublare, Table s-a transformat într-un joc intelectual și captivant la un nou nivel, ceea ce a contribuit la popularitatea sa în rândul elitelor. În anii 1960, interesul pentru joc a atins un adevărat apogeu în Statele Unite și Europa. Un rol important în această renaștere l-a avut prințul Alexis Obolensky — descendent al unei familii de aristocrați ruși stabilit în America, considerat «părintele Table moderne». În 1963, el a fondat Asociația Internațională de Table, a elaborat reguli oficiale unificate și a organizat primele turnee majore. În 1964 a avut loc un turneu internațional la New York, cu participarea mai multor celebrități, iar în 1967, la Las Vegas, s-a desfășurat primul campionat mondial de Table.
Jocul a devenit rapid la modă: Table era jucat în cluburi private, universități și la evenimente mondene. Au fost organizate turnee sponsorizate de mari companii, au apărut campioni celebri și autori de cărți de strategie, ceea ce a consolidat statutul Table ca formă de divertisment intelectual și prestigios.
Până la sfârșitul secolului XX, Table a continuat să fie popular în multe țări. În mai multe state din estul Mării Mediterane, Table este considerat în continuare un joc național: în Grecia, Turcia, Liban, Cipru și Israel, este adânc înrădăcinat în cultura populară. În Marea Britanie și Statele Unite au fost create federații naționale de Table, care organizează regulat campionate și ligi.
De la începutul anilor 1990, Table a intrat în era digitală: a apărut software pentru jocuri împotriva calculatorului și pentru analiza partidelor, iar odată cu dezvoltarea internetului, a devenit posibil să joci online cu adversari din întreaga lume. Astfel, un joc născut în antichitate a reușit să se adapteze noilor epoci și tehnologii fără să-și piardă farmecul intelectual.
Fapte interesante despre Table
- Partide regale și daruri diplomatice. Table a fost considerat din cele mai vechi timpuri un joc al nobilimii și a făcut adesea parte din darurile diplomatice. În anii 1740, sultanul otoman Mahmud I (محمود) i-a oferit regelui Franței Ludovic al XV-lea (Louis XV) un set luxos de Table din lemn încrustat cu sidef — simbol al rafinamentului și inteligenței. Astfel de table, decorate cu aur, fildeș sau carapace de broască țestoasă, erau păstrate în colecțiile regale ca semn al statutului înalt. Seturile din secolul al XVIII-lea sunt astăzi evaluate la zeci de mii de dolari la licitații, mai ales dacă au aparținut unor personalități istorice celebre.
- Interdicții și ingeniozitatea jucătorilor. De-a lungul istoriei sale îndelungate, Table a fost interzis de mai multe ori din cauza asocierii sale cu jocurile de noroc. În 1254, regele Franței Ludovic al IX-lea a interzis jocul la curte, iar în 1526, în Anglia, cardinalul Thomas Wolsey (Thomas Wolsey) a numit Table «o invenție a diavolului» și a ordonat arderea tuturor tablelor de joc. Cu toate acestea, meșteșugarii ingenioși au găsit o soluție: în secolul al XVI-lea, în Anglia, au început să producă table pliante în formă de carte. La exterior, acestea arătau ca un volum pe raft, iar în interior conțineau tabla de joc, piesele și zarurile. Acest lucru le permitea nobililor să joace în secret jocul interzis — deschideau «cartea» pentru a juca o partidă și o închideau rapid în caz de percheziție. Astăzi, astfel de seturi de Table sunt considerate piese de colecție rare și valoroase.
- Table în artă și cultură populară. Datorită popularității sale, Table a apărut de multe ori în artă și literatură. De exemplu, pictorul olandez Jan Steen (1626–1679) i-a reprezentat pe țărani jucând Table în tabloul său «The Game of Tric-Trac», surprinzând tensiunea emoțională a scenei. În Ermitaj se păstrează un alt tablou al lui Steen, în care unul dintre jucători răstoarnă tabla — probabil în urma unei certuri după o înfrângere. Mai târziu, Table a apărut și în cinematografie: în filmul James Bond «Octopussy» (1983), eroul joacă Table folosind zaruri, subliniind atmosfera de risc și duel psihologic. În literatura și poezia orientală, jocul simbolizează adesea capriciile destinului și înțelepciunea de a accepta întâmplările vieții.
- Recorduri și performanțe. În prezent, sunt organizate turnee internaționale de Table, la care participă cei mai buni jucători din lume. Din anii 1970, campionatul mondial de Table are loc anual — inițial la Las Vegas, apoi la Monte Carlo — reunind profesioniști din întreaga lume. Există și recorduri legate de durata jocurilor: în 2018, în Azerbaidjan, Rustam Bilalov (Rustam Bilalov) a stabilit recordul mondial Guinness pentru cel mai lung maraton de Table, care a durat 25 de ore și 41 de minute. Un alt fapt interesant — numărul minim de aruncări de zaruri necesar pentru a încheia o partidă este 16, un scenariu teoretic calculat de matematicieni.
De-a lungul secolelor, Table a devenit o parte esențială a patrimoniului cultural al multor popoare. Născut în Persia antică, jocul a trecut prin perioade de interdicții și renașteri, a cucerit Orientul și Occidentul și și-a păstrat atractivitatea până în prezent. Istoria Table este istoria divertismentului uman, în care se împletesc spiritul de competiție și reflecția — de la confruntările savanților de la curte la hanurile medievale și saloanele rafinate ale secolului XX. Astăzi, Table continuă să unească oameni din generații și culturi diferite, oferind o combinație rară de noroc și rațiune. Înțelegând drumul parcurs de acest joc, îi putem aprecia valoarea deosebită — ca fenomen cultural și exercițiu pentru minte.
După ce ai descoperit bogata istorie a Table, este firesc să vrei să-ți testezi abilitățile la tablă. În partea următoare, vom analiza regulile acestui joc legendar — de la Table scurt (versiunea modernă) la Table lung oriental — și vom oferi sfaturi practice. Cufundă-te în atmosfera de înțelepciune și pasiune oferită de Table și descoperă o lume a duelurilor logice și a tradițiilor străvechi.